Ormus Praf ,Elixirul Tineretii, Aur Monoatomic.

Indiferenţa distruge sentimente, omoară iubiri, ucide fiinţe, răneşte suflete şi provoacă o durere oarbă.Ne hrănim din indiferenţă şi suntem adepţii ei până în ziua în care ne distruge pe noi înşine. Suntem adepţii acestui “sentiment”, product al orgoliului nostru nemărginit şi care ne împiedică de atâtea ori să fim fericiţi şi să îi facem şi pe ceilalţi fericiţi. Dar noi...noi ce ştim despre sentimente când trăim într-o lume superficială în care doar partea materială mai contează.În care cel de lângă tine nu are nici cea mai mică importantă, în care doar tu eşti acela care contează. Egocentrici, egoişti, mârşăvi, sunt adjectivele care ne descriu în totalitate. Importanţi, orgolioşi, neiertători murim în singurătatea de care ne temem în fiecare zi.Şi pe deasupra îi omorâm şi pe cei care îi iubim şi care ne iubesc. Pentru că inconştient iubim şi inconştient suntem iubiţi. Iubirea face parte din structura noastră malformată în timp. Dar iubim. Iubim până în pânzele albe doar că nu ştim să ne exprimăm acest sentiment şi să ne bucurăm de ele.Ca nişte laşi ne e frică să nu fim răniţi şi preferăm să uităm de toate aceste sentimente care după părerea noastră nu ne aduc decât suferinţe şi lacrimi. Dacă nu ştim cum să ne folosim de ele,cum ar putea că să ne facă fericiţi? Nepăsători ne stingem între patru pereţi pustii şi încărcaţi cu amintiri de care ne legăm într-un mod brutal. Privitul înapoi e sportul nostru preferat şi toţi suntem campioni dovediţi şi premiaţi cu amărăciune şi marcaje inutile. Prea tristă lumea, prea singuratică...